Elena Dumitrescu

Activitățile nocturne fără lumină implică de obicei purtarea unor dispozitive optice speciale care captează radiațiile infraroșii sau sunt capabile să amplifice lumina ambientală scăzută. Recent, cercetătorii australieni au făcut progrese semnificative în dezvoltarea unei noi tehnologii de vedere pe timp de noapte. Într-un studiu publicat în revista Advanced Materials, aceștia au prezentat un traductor de lumină infraroșie care este mai subțire decât o folie adezivă.

Datorită dimensiunilor sale compacte, acesta poate fi integrat, de exemplu, în ochelari convenționali, permițând vederea simultană a luminii vizibile și infraroșii. Cercetătorii de la TMOS (Centre of Excellence for Transformative Meta-Optical Systems) din Australia au visat mult timp să facă dispozitivele de vedere pe timp de noapte mai ușoare și mai compacte. Pentru a face acest lucru, ei iau în considerare miniaturizarea tehnologiei astfel încât procesarea complexă a luminii să poată avea loc de-a lungul unei căi mai simple și mai înguste.

Pagini: 1 2

De câteva decenii, oamenii de știință încearcă să reproducă funcționarea creierului uman pentru a utiliza capacitățile sale vaste. Cu toate acestea, sistemele complexe de inteligență artificială care imită activitatea neuronilor umani sunt mari consumatoare de energie și au capacități relativ limitate. Prin urmare, compania elvețiană FinalSpark a adoptat o abordare diferită și a prezentat un procesor inovator format din 16 organoizi cerebrali. Acest bioprocesor, alcătuit din neuroni vii capabili să învețe și să prelucreze informații la fel ca neuronii din creier, consumă de un milion de ori mai puțină energie decât procesoarele digitale convenționale.

Această nouă abordare, cunoscută sub denumirea de calcul wetware, utilizează organoizi cerebrali creați în laborator pentru a procesa informații. Wetware se referă la combinația de software, hardware și dispozitive biologice pentru a atinge acest obiectiv. „Fuziunea dintre inteligența artificială, progresele recente în biologie și tehnologia celulelor stem a deschis noi orizonturi în domeniul biologiei sintetice”, spune Dr. Fred Jordan, co-fondator al FinalSpark.

Pagini: 1 2

Cercetătorii propun un nou concept de reactor de fuziune nucleară care combină un tokamak și un stellarator. În special, această combinație va depăși problemele de stabilitate asociate cu tokamak-urile convenționale și dezavantajele de putere asociate cu stellaratoarele, crescând astfel performanța reactorului.

La exterior, noul proiect este similar tokamak-urilor convenționale, dar are în centru bucle electromagnetice răsucite cunoscute sub denumirea de „bobine banană”. Reactoarele de fuziune nucleară utilizează câmpuri magnetice puternice pentru a genera energie prin menținerea plasmei la temperaturi foarte ridicate într-un spațiu extrem de mic.

Pagini: 1 2

Agenția DARPA (Defence Advanced Research Projects Agency) dezvoltă din nou arme fără precedent. Pentagonul a anunțat recent finanțarea cercetărilor de la Universitatea Washington din St. Louis și de la Universitatea Texas A&M pentru dezvoltarea unui prototip al unui laser cuantic revoluționar. Acest nou tip de laser este conceput pentru a depăși limitele modelelor existente, inclusiv capacitatea de a penetra ceața și de a rămâne eficient pe distanțe lungi.

Laserul a revoluționat tehnologia noastră de la introducerea sa în 1960 și încă se confruntă cu puține obstacole în utilizarea de zi cu zi. În sectorul militar, acesta este o tehnologie indispensabilă pentru desemnarea țintelor, comunicațiile prin satelit și navigația (în special lidar). Mai recent, laserele au fost utilizate în dezvoltarea armelor cu energie dirijată, care utilizează un fascicul laser foarte concentrat pentru a distruge ținte mici, cum ar fi dronele sau rachetele. Cu toate acestea, această tehnologie nu este lipsită de dezavantaje.

Pagini: 1 2

CMOS (Complementary metal-oxide-semiconductor) este o tehnologie a cipurilor utilizată pentru fabricarea componentelor electronice sensibile la lumină, în special a senzorilor specializați în imagistica de precizie. Dezvoltați pentru prima dată la începutul anilor 1990, acești senzori permit realizarea de fotografii de bună calitate la un cost mai scăzut și cu o dimensiune mai mică a senzorului.

Senzorii CMOS au înlocuit treptat dispozitivele cu cuplaj de sarcină (CCD), în special odată cu apariția smartphone-urilor. Într-o publicație publicată pe platforma IEEE Xplore în ianuarie 2024, o echipă de la Universitatea Texas din Dallas (SUA) a demonstrat fezabilitatea producerii de cipuri de senzori CMOS cu sensibilitate suficientă în domeniul undelor milimetrice. Scopul? Să se vadă prin obiecte.

Pagini: 1 2